de Cristina Ghila
Îți ia mult să realizezi cine sunt oamenii care te influențează și de ce, dar de îndată ce o realizezi, gândul e cu tine în fiecare zi. Bunica mea era genul de om aspru, direct, care nu stătea la tocmeli. Acum niște ani, faptul că îmi zicea cineva că semăn cu ea venea ca un atac la persoană. ”Cum să fiu eu persoana aia rece și aspră, care nu face decât să îndepărteze oamenii?” ziceam mereu. Acum doar zâmbesc.
Am zis de multe ori că o să scriu o carte despre viața ei, pentru că a trăit cât pentru 10. Primul lucru pe care l-am învățat despre ea a fost că era la a treia căsnicie. Destul de târziu am realizat că asta era departe de normalul vremii și cât de mult curaj i-a trebuit să înceapă din nou și din nou de la capăt. Primul își fuma și bea banii, nu era îndeajuns de bun pentru ea așa că a plecat pe cont propriu cu mama mea și fratele ei. Al doilea a venit la pachet cu încă doi băieți și i-a modelat viața de adolescentă a mamei mele, fiind prezent în perioada aia. Nu l-am cunoscut niciodată pentru că i-au plăcut (mai mult decât trebuia) femeile. Al treilea este cel pe care eu îl numesc bunic și a reușit să umble golul acela în viața ei, compensând asertivitatea ei cu blândețe și răbdare. Nu era ușor să faci schimbările astea în anii 1960-70-80, dar ea le-a arătat tuturor că se poate și a vrut să fie sigură că eu voi semăna cu ea.
20 de ani mai târziu intervin eu, îndrăgostită până peste cap și pe punctul de a mă muta pentru prima oară cu un iubit. Când i-am spus de planul meu s-a supărat, desigur, dar nu din motivele pe care mi le imaginam eu. ”Nu ești măritată” era prima dojenire care îmi trecea prin cap, dar ea reușea să mă surprindă mereu. ”Te muți cu el, o să fii la mâna lui” mi-a zis și nu a mai vorbit cu mine timp de 3 luni de supărare că îmi vindeam independența asa ușor. Într-un final a ajuns să accepte decizia mea, dar doar după ce a fost convinsă că orice ar arunca viața spre mine, aș fi în stare să contracarez.
Nu a insistat niciodată să mă mărit, poate doar să fac copii. ”Te lasă la fel de ușor și cu acte, la ce să te complici? Doar să fie acolo lângă tine, să aibă grijă de familia voastră” e ceva ce mi-a zis destul de des. A fost supărată când i-am spus că mă voi muta singură după o despărțire șifonată, dar mai mândră ca niciodată că știu să mă ridic din orice și să am grijă de mine. ”Caută-ți, mă, pe unul ca tine, iute așa, nu orice amărât! Să-ți aducă flori și să aibă contract de muncă”.
S-a dus anul ăsta, de Paște. Lumea mi-a zis că o persoană așa mare trebuia să se ducă la o zi Mare. Putea să mai decaleze anul, totuși.
