Atelierul Nesupuselor la școala din Zădăriciu, județul Giurgiu

2018-12-11T12:35:44+00:00

Pe 29 noiembrie “Nesupusele” au fost în satul Zădăriciu, comuna Vânătorii Mari din județul Giurgiu unde au întâlnit câteva nesupuse invizibile, din cele multe care fac ca lumea să nu stea pe loc.
Viața la țară nu e roz: de mici, copiii fac tot felul de treburi prin curte indiferent de vreme, ajută mult și prin casă, activități despre care cei de la oraș mai află poate doar din poveștile din manuale. Apoi lumea adulților cu toate problemele ei intervine mult mai abrupt în viețile fragede, nepregătite încă, încât ajung să cunoască mult prea devreme atâtea nuanțe ale suferinței.

“Sunt povești care m-au apăsat atât de tare încât nici nu pot vorbi despre ele, dar cel mai mult m-a impresionat un băiețel care a scris despre mama lui, o eroină din punctul său de vedere pentru că, după ani de zile în care a îndurat bătăile unui soț alcoolic, în sfârșit a plecat cu fiul ei de acasă. Era atât de recunoscător pentru acest nou început și atât de mândru de mama lui. Un băiețel de numai 10 ani, cu un scris îngrijit și un desen vesel. A doua poveste este a unei fetițe de 12-13 ani, perfect independentă care ține toată casa și gospodăria, dar încearcă totodată să țină și pasul cu învățătura. Povestea ei este atât de lucidă și atât de sfâșietoare: o scrisoare de dragoste pentru mama ei care a ales să înceapă o nouă viață departe de ea.
Le-am citit povești cu băbuțe cu batic pe cap care au scris istorie, așa cum a fost Elisabeta Rizea, le-am citit despre nesupuse contemporane și am discutat despre etichete și marginalizare. S-au simțit stingheriți când le-am propus să vorbim despre singurătate, dar s-au bucurat să le citesc despre personajul colectiv “Casnicele” și să vorbim despre ce se întâmplă acasă.
Cum sinceritatea se manifestă și ea în fel și chip, nu mică mi-a fost mirarea să citesc deasupra unei pagini pline cu inimioare despre “un tip dintr-a opta” ai cărui ochi sunt mai fermecători decât ai oricărei presupuse sau existente nesupuse. Sfatul meu de a nu se încrede niciodată, dar niciodată, în tipii dintr-a opta, a fost ignorat cu desăvârșire. Așa că aștept continuarea poveștii pe mail.” (Iulia Iordan)