Cine sunt Nesupusele2018-11-12T12:06:27+00:00

Diana Dragomir

– astronom și fizician –

Clara Haskil

– pianistă –

Simona Halep

– jucătoare profesionistă de tenis –

Irina Nicolau

– scriitoare și specialistă în folclor, etnologie și muzeologie –

Casnicele

– personaj colectiv alcătuit din generații de femei care au muncit din greu –

Margareta Sterian

– pictoriță, poetă, prozatoare, traducătoare, ilustratoare și ceramistă –

Vera Atkins

– spioană –

Ana Blandiana

– poetă și prozatoare –

Principesa Ileana

– principesă, călugăriță –

Alina Șerban

– actriță, regizoare și activistă –

Diana Dragomir

Diana Dragomir (n. 1982, București) este astronom și fizician, în prezent profesor la Massachusetts Institute of Technology (Boston, SUA). Domeniul ei de studiu sunt exoplanetele (planetele care gravitează în jurul altor stele). Diana a descoperit o super-Terra, una dintre doar cele câteva planete mici cunoscute până acum, care poate fi studiată în mod foarte detaliat, cu ajutorul telescopului Hubble. Uneori, Diana primește telefoane de la NASA și întrebări de la copiii care vor să știe ce mănâncă extratereștrii.

De ce, de ce, de ce?

– Ah, ce de întrebări mai pui, fetițo! îi spune învățătoarea. M-ai zăpăcit! Ia să faci liniște, să pot să predau și eu lecția.

Dar Diana nu se lasă. Vrea să știe cât mai multe. Totul în jur îi stârnește curiozitatea

Află mai multe

text realizat de Adina Rosetti; ilustrație realizată de Ileana Surducan

text realizat de Cristina Andone; ilustrație realizată de Maria Brudașcă

Clara Haskil

Clara Haskil (1895, București – 1960, Bruxelles) s-a născut la București într-o familie de origine evreiască. A fost una dintre marile pianiste ale lumii. Considerată un copil-minune, a trăit de la șapte ani în străinătate, departe de mama și surorile ei. Totul pentru a studia pianul la Viena și la Paris, pentru a înțelege mai bine muzica. Din copilărie a avut dureri mari de spate. A trecut prin două războaie mondiale, prin lipsuri și suferințe. La un moment dat, a fost foarte aproape să-și piardă vederea. Dar pentru Clara nu ochii, ci degetele i-au fost oglindă sufletului. Degetele ei au reflectat armonia și simplitatea, chiar dacă în jur ochii nu vedeau decât nesiguranță, violență și tumult.

La Paris, într-o camera îngustă, o fată cu părul lung, cenușiu, întoarce o foaie de hârtie. Privește spre soarele care abia a răsărit. Privește spre țara ei de departe. Scrisorile ajung tare greu acasă. Ce să-i spună mamei? Că se simte singură?

Află mai multe

Simona Halep

Simona Halep (n. 1991, Constanța) este jucătoare profesionistă de tenis și în anul 2018 s-a clasat pe locul 1 mondial. A câștigat un titlu de Grand Slam la Roland Garros și multe turnee din circuitul profesionist din lume. Pasionată de sport, a urmat cursurile liceului sportiv din Constanța, fiind o elevă foarte bună. Simona provine dintr-o familie de aromâni și a început să joace tenis la vârsta de nouă ani. Cu banii câștigați din tenis sprijină o echipă de hochei de fete, ajută copiii cu probleme de sănătate, participă la diverse campanii umanitare.

Se povestește că undeva prin Constanța, prin anul 1991, într-o seară, ursitoarele cele bune au venit la patul micuței aromânce Simona din familia Halep și i-au urat: Fată frumoasă, fie ca norocul și succesul să fie cu tine.

Află mai multe

text realizat de Laura Grunberg; ilustrație realizată de Maria Surducan

text realizat de Laura Grünberg; ilustrație realizată de Szabó Zelmira

Irina Nicolau

Irina Nicolau (1946, București – 2002, București), scriitoare și specialistă în folclor, etnologie și muzeologie, a fost directoare la Muzeul Național al Țăranului Român, unde a organizat expoziții, a coordonat volume de memorie orală, a inițiat Școala Satului. A scris mult despre diverse subiecte: umorul urban, revoluția din 1989, o stradă oarecare din București, obiceiuri și simboluri ale vieții la sat, despre aromâni și greci (ea însăși aromâncă și grecoaică). L-a îndemnat pe istoricul Neagu Djuvara să le povestească tinerilor istoria românilor. I-a inspirat pe tineri să ducă mai departe povestea muzeului.

Și-am încălecat pe o mașină de scris

Și v-am zis ce aveam de zis

Și-am încălecat pe un măgar căpos

Să vă fie Talmeș Balmeș de folos

(Irina Nicolau, 2007)

Află mai multe

Casnicele

Casnicele: personaj colectiv alcătuit din generații de femei care au muncit din greu fără să fie băgate în seamă de autorii de manuale de istorie. Meseria lor, neplătită, a fost și este să aibă grijă de casă. Au purtat cele mai diverse nume, de la Maria la Isabela, de la Irina la Elisabeta, Carla sau Lucy. Au făcut istorie, dar o istorie invizibilă. Nu există multă bibliografie despre ele. Dar sunt și astăzi în jurul nostru și sunt foarte importante.

Profesoara de istorie a predat astăzi o lecție neobișnuită.

– Ia să văd câtă istorie știți. Cine a făcut Mica Unire?

– Alexandru Ioan Cuza, am răspuns în cor.

– Bravo. Dar cine s-a luptat cu turcii la Rovine?

– Mircea cel Bătrân, am spus din nou.

– Excelent. Dar cine a spălat în istorie multe vase, a făcut mereu curat în casă, a avut grijă de cei bolnavi, a făcut lecții cu cei mici?

Află mai multe

text realizat de Laura Grünberg; ilustrație realizată de Sorina Vazelina

text realizat de Iulia Iordan; ilustrație realizată de Kürti Andrea

Margareta Sterian

Margareta Sterian (1897, Buzău – 1992, București) a fost o pictoriță, poetă, prozatoare, traducătoare, ilustratoare și ceramistă româncă de origine evreiască. Orfană încă din copilărie, Margareta a rămas în grija bunicii și a mătușilor sale. Mai ales bunica a fost cea care i-a insuflat curaj și puterea de a-și transpune visele în artă și de a nu se da bătută, în ciuda sărăciei și a bolii de care au fost afectate amândouă. Adesea, bunica îi spunea Margaretei că necazurile lor sunt „din mătase“.

– Oh, bunico! Iar am visat că aveam stele legate de coate și de glezne! Zburam tot mai departe. Când printre nori, când în țara care fuge mereu spre orizont, când în țara din adâncuri sau în cea purtată de vântul furtunii. Bunico, vreau să mai rămân aici, între așternuturi, unde visele nu se sfârșesc. Pot, pot?

Află mai multe

Vera Atkins

Vera Atkins (1908, Galați –  2000, Hastings, Marea Britanie) s-a născut într-o familie de evrei, sub numele de Vera Maria Rosenberg. Recrutată de Special Operation Executive, antrenează spioni britanici pentru a fi trimiși în Franța ocupată. Participă la organizarea Debarcării din Normandia și ajută la recuperarea mașinilor de criptare Enigma. După război i-a căutat pe toți spionii instruiți de ea și dispăruți în misiuni. Devine model pentru personajul Monneypenny din romanele cu James Bond, scrise de Ian Fleming. François Mitterand i-a acordat Legiunea de Onoare.

E întuneric și frig. Rolande, plină de vânătăi, zace legată de șine. Nu aude decât zgomotul amenințător al unui tren care se apropie.

– Mărturisește sau o să mori! Spune, spune tot!

Află mai multe

text realizat de Victoria Pătrașcu; ilustrație realizată de Annabella Orosz

text realizat de Victoria Pătrașcu; ilustrație realizată de Cristina Barsony

Ana Blandiana

Ana Blandiana (n. 1942, Timișoara), pe numele său adevărat Otilia Valeria Rusan, s-a născut în familia unui preot ortodox, care a fost deținut politic; a fost nevoită să-și ia un pseudonim și a ales numele Ana Blandiana. În timpul regimului comunist i s-a interzis să publice și să dea examen pentru a intra la facultate. În cele din urmă, a reușit să-și termine studiile și a început să publice poezii. A publicat numeroase volume de poezii și proză. I s-a interzis de trei ori publicarea unei cărți. În 1982 i s-a acordat premiul Herder. După Revoluția din 1989, Ana Blandiana a reușit să construiască la Sighet, în fosta închisoare, un Memorial al victimelor comunismului menit să le aducă aminte tuturor despre crimele acestui regim.

Era după cutremurul din 1977. Poeta Ana Blandiana se mutase de curând într-o casă de lângă București, pentru că blocul în care locuise se prăbușise. Bucurându-se de liniște și de aer curat, poeta descoperea în fiecare zi minunile naturii, viața care fremăta în fiecare fir de iarbă.

Află mai multe

Principesa Ileana

Principesa Ileana (1909, București – 1991, Youngstown, SUA) a fost cea mai mică dintre fiicele Reginei Maria și ale Regelui Ferdinand I ai României. Despre ea regina a spus că a fost singura dintre copiii săi care ar fi meritat să poarte coroana regală, fiindcă a înțeles că a fi prințesă înseamnă să îți dedici viața poporului pe care familia ta îl conduce. Domnița Ileana, așa cum îi spuneau românii, a avut o viață plină de aventuri, trăind în locuri diferite precum Bran, Brașov, București, Sinaia, Iași, Buenos Aires, Sonnberg sau Massachusetts. O parte dintre aceste „aventuri“ sunt descrise în autobiografia sa, Trăiesc din nou. La vârsta de 52 de ani, principesa a ales să se călugărească, luându-și numele de Maica Alexandra. A întemeiat mănăstirea ortodoxă cu hramul „Schimbarea la Față“ din Ellwood City, Pennsylvania, a cărei stareță a fost până la sfârșitul vieții sale. O singură dată a mărturisit că este greu să fie prințesă: atunci când a fost forțată să părăsească România. A purtat toată viața cu ea în exil, prin toate locurile în care a trăit, cel mai prețios bagaj: o cutie rotundă, plată, suflată cu aur, umplută cu pământ românesc.

Era o seară de februarie rece și albă când nu îți dorești nimic altceva decât să te învelești în pături groase și să bei un ceai cald. Privea prin fereastra înghețată cum cad din cer fulgii mari și albi. Ar fi vrut să se întoarcă în acea după-amiază la Sonnberg, unde îi lăsase pe copii în grija doicii.

Află mai multe

text realizat de Iulia Iordan; ilustrație realizată de Maria Surducan

text realizat de Adina Rosetti; ilustrație realizată de Ileana Surducan

Alina Șerban

Alina Șerban (n. 1986, București) este actriță, regizoare și activistă de etnie romă. A studiat la Royal Academy of Dramatic Art din Londra, timp în care a primit premiul pentru Cea mai bună studentă româncă din Marea Britanie. A jucat în teatru și în filme, a scris și regizat două piese de teatru (Declar pe propria răspundere și Marea Rușine) care vorbesc despre cum e să fii rom în România. În 2018 a pășit pentru prima dată pe covorul roșu al Festivalului de Film de la Cannes.

Doamna care a venit să le vorbească elevilor e îmbrăcată într-un costum bleumarin și are o voce cam pițigăiată:

– Facultatea, dragi copii, este acel loc unde vă veți desăvârși educația, îndreptându-vă către orizonturi noi. De aceea, este extrem de important să…

Află mai multe

Descoperă-le și pe celelalte 90 de Nesupuse

Citește cartea Nesupusele.

Află mai multe despre Cartea Nesupusele